|
|
|
Zona prealpina
Geomorfologie.
Etajul montan prealpin este situat pe Valea Bâlii la circa 1 km aval de binecunoscuta cascada cu acelasi nume, la cota 1.234 m. Sub marele prag al cascadei valea se adânceste si se îngusteaza foarte mult, iar în profil transversal ia aspectul literei “V” caracteristic vailor tinere. Versantii laterali sunt abrupti, acoperiti cu depozite de panta fixate cu o perdea formata din paduri de conifere.
În ceea ce priveste firul vaii acesta este aproape drept, cu panta accentuata de scurgere, aglomerat de blocuri si bolovanisuri într-o dispozitie haotica, fapt ce demonstreaza caracterul torential al vaii. Dincolo de cota 1.300 m valea Bâlii se largeste usor dezvoltând o albie majora, de circa 100 m latime formata din depozite grosiere transportate si depuse de pârâu. Spre nord valea este gâtuita de puternicul con de dejectie format de un afluent din dreapta al pârâului Bâlii si anume Pârâul Dracului. Pe acest con de dejectie care invadeaza puternic formatiunile din albia pârâului este situat hotelul Bâlea Cascada.
Date geologice.
Ca si alte vai nordice din masiv la Bâlea Cascada deosebim:
depozite metamorfice precambriene dispuse în fâsii care taie perpendicular firul vaii
depozite sedimentare cuaternare reprezentate prin depozite de panta întâlnite pe versanti, depozite aluvionare întâlnite pe firul vaii si depozite preluviale întâlnite la confluenta pâraielor sau torentilor cu Valea Bâlii.
Hidrologie.
Principala sursa de apa din zona o constituie afluentul din dreapta al pârâului Bâlii ce trece la nord de hotel numit pârâul Dracului. Tot în aceasta zona avem cea mai mare si spectaculoasa cadere de apa a Masivului Fagaras pe care o realizeaza pârâul Bâlea prin cascada cu acelasi nume având o diferenta de nivel de 40 m.
Trebuie mentionat ca Fagarasul este masivul cu cea mai densa retea hidrografica din Carpatii României.
Temperatura aerului.
Situat în partea de mijloc a masivului acest sector priveste în principiu suprafata ocupata în Fagaras de conifere, cuprinsa între 1000-1700 m. Este o zona tipica de interferenta a caracteristicilor climatice de creasta cu cele de la poale, deja descrise.
Deoarece majoritatea punctelor de interes sunt situate la altitudinea de 1500 m vom da caracteristicile acestei zone ca elemente de baza. Media anuala a temperaturii aerului este de 3,4?C apropiate de cea a Poienii Ruia din Postavaru (1425 m altitudine, 3,8?C) sau Davas din Elvetia (1561 m altitudine, 2,7?C).
Temperaturile medii maxime se cifreaza la +12,6?C în lunile iulie-august. Temperaturile medii minime se cifreaza la –6,0?C, -6,5?C si apar în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuala este de 19,1?C. Zona Bâlea Cascada 1234 m beneficiaza de 4 luni de iarna cu temperatura medie lunara negativa, iar lunile de vara, iunie-septembrie, se înscriu în jurul mediei de +10?C. Lunile iulie-august, septembrie au caracter cald, temperat spre deosebire de restul anului care este mai umed si mai rece.
Temperatura medie maxima înregistrata este de 17,4?C în luna iulie-august iar temperatura medie minima de –10,3?C în ianuarie. Rezulta o amplitudine de 27,7?C. Lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie mica a temperaturii medii orare. Spre exemplu luna ianuarie:
-9?C la ora 200
-5,6?C la ora 1200
fapt ce confera zonei calitati sporite pentru pastrarea stratului de zapada necesar sporturilor de iarna.
În timpul lunilor calde fenomenul se repeta, temperatura oferind un ambient placut. În luna iulie:
+9,8?C la ora 600
+14,6?C la ora 1400
Prima zi cu înghet apare în jurul datei de 5 septembrie iar ultima zi de înghet în jurul datei de 3 iunie. Intervalul cu înghet însumeaza aproximativ 188,3 zile.
Caracteristicile prezente ilustreaza gradul extins sub care zona medie se preteaza pentru activitatea turistica atât în sezonul cald, cât si în cel rece.
Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului precipitatiilor atmosferice este redata în tabelul anexat (Anexa C, Tabelul 2).
Media anuala a precipitatiilor pentru zona prealpina a Vaii Bâlii este de 1040 mm, cifra care atesta analogii cu statiuni de renume din Europa situate la altitudini apropiate dar având regimuri climatice influentate mai mult de Mediterana si Atlantic
Chamonix 1042 m 1120 mm
Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie –153 mm, iar minima în octombrie – 52 mm. Din totalul precipitatiilor de 1040 mm în lunile calde mai-septembrie cad 599 mm, iar în lunile reci aprilie-octombrie cad 441 mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169,6. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie, pentru perioada calda 17,9 si februarie pentru perioada rece 15,5.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 142. Prima zi cu strat de zapada fiind în jurul datei de 21 octombrie, ultima zi în jurul datei de 9 mai. Durata intervalului cu strat de zapada este aproximativ 200 zile.
vGrosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 122 cm.
Trebuie mentionat ca datorita ecartului mare analizat datele sufera modificari, care odata cu cresterea altitudinii dau decalari de 10-15 zile.
Analizând datele prezentate se degaja caracterul deosebit de propice al zonei studiate pentru activitati sportive de iarna. Stratul de zapada schiabil se formeaza în aceasta zona în medie începând cu 25 decembrie si dureaza pâna în 15 aprilie, prezentând deci o perioada de 120 zile. Fenomenul este supus variatiilor generate de altitudine si caracteristicilor anului respectiv.
În privinta viscolului regiunea este relativ ferita prezentând o medie anuala de 31,6 zile.
Nebulozitatea.
În zona studiata între 1000-1700 m altitudine, problema nebulozitatii se prezinta astfel:
nebulozitatea totala maxima este 7,6 zecimi în luna februarie
nebulozitatea totala minima este 5,2 zecimi în luna octombrie
Din acest punct de vedere lunile calde iulie-septembrie prezinta medii între 5,3-5,7, cifre care atesta predominanta timpului senin.
Media anuala înregistrata este de 6,5 zecimi. Fiind amplasata la jumatatea altitudinii masivului, zona studiata reprezinta terenul de vehiculare a maselor de aer dintre creasta si poale. Caracterul de vale relativ îngusta prezentat de valea Bâlii în zona studiata, da posibilitatea stagnarii în perioada nebulozitatii accentuate a maselor de aer. Aceasta se observa mai ales în variatia diurna a fenomenului, în perioada cu nebulozitate accentuata. Totusi sunt destul de multe cazuri când platforma de nori se opreste la cota 1500 m restul ecartului studiat ramânând în plin soare.
În privinta repartitiei numarului de zile în functie de gradul de acoperire, situatia se prezinta astfel:
zile senine 45
zile noroase 180
zile acoperite 135
Regimul eolian.
Din punct de vedere eolian regiunea intra în zona de înaltime dominata de vântul din sector vestic care predomina peste 60% din an ca o consecinta a circulatiei generale a curentilor. În privinta vitezei datele culese se prezinta dupa cum urmeaza:
vitezele maxime medii înregistrate sunt în perioada ianuarie-februarie de 6,0-7,1 m/s
vitezele minime se grupeaza în perioada calda a verii mai-august 3,8-5,3 m/s
Media anuala se cifreaza la 4,9 m/s.
Analiza generala a acestor date arata ca zona medie de altitudine a Vaii Bâlea prezinta elemente climatice cu intensitati moderate care asigura conditii bune activitatilor sportive în aer liber, atât vara cât si iarna.
Vegetatia.
Pe masura ce ne apropiem de 1750 m, padurea de molid se rareste, întâlnim frecvent doborâturi rezultate în urma vânturilor puternice si avalanselor; apar arborii izolati de tip drapel (datorita circulatiei maselor de aer dintr-o directie predominanta). Aceasta este o zona de interferenta cu grohotisurile periglaciare care coboara pâna aproape de padure.
Etajul subalpin: jnepenii (Pinus mugo) si ienuperii (Juniperus nana) apar cu predominanta în zona studiata pe versantul vestic al muchiei Buteanu; arealele cu acest tip de vegetatie mai izolate le întâlnim în lungul Vaii Bâlii. Acestea apar în asociatie cu afinul si merisorul.
Fauna.
Padurile de fag sunt populate cu caprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), lup (Canis lupus), urs brun (Ursus arcto). Din clasa felinelor întâlnim pisica salbatica (Felix silvestris) si râsul (Lynx lynx).
Pasarile mari de prada sunt întâlnite tot mai rar, cel mai frecvent rapitor întâlnit în zona fiind sorecarul comun (Buteo buteo). Alte specii reprezentative de pasari sunt codobatura de munte (Motaccilla coeleps), corbul (Corvus corax), cucul (Cuculus canorus) etc. O specie de pasare mare ce prezinta interes cinegetic este cocosul de munte (Terao urogallus).
|
|
BluePink 