|
|
|
Zona alpina
Geomorfologie.
Zona cuprinde latura nordica a muntilor Fagaras încadrându-se în bazinul hidrologic Bâlea-Câtisoara.
Lacul Bâlea, cu altitudine de 2041 m ocupa fundul unui mare circ glaciar suspendat sub creasta principala delimitata de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Capra (2426 m) si Vârful Paltinu (2398 m). În aval se deschide valea glaciara Bâlea, flancata la vest de muchia Bâlii iar la este de muchia Buteanu. Spre sud versantii ce înconjoara lacul sunt abrupti si ferestruiti cu vai torentiale si culoare de avalansa. Spre nord relieful se deschide larg oferind o panorama deosebita spre Tara Oltului.
În profil longitudinal, pe prima portiune începând de la lac, valea glaciara prezinta un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcatuite din roca puternic modelata. Fata de aceste praguri care creeaza impresia unor mici platouri Lacul Bâlea apare mascat în spatele primului prag glaciar, prag care prezinta un relief valurit si usor fragmentat spre est, iar spre vest (saua Paltinului) este presarat cu câteva mameloane stâncoase separate de zonele scobite (depresionare).
Al doilea prag glaciar este situat la cota 1905 m dupa o denivelare verticala de circa 1,30 m. Acesta se dezvolta în special spre est, sub muchia Buteanu, cunoscut sub denumirea de terasa a II-a.
Mult mai redus ca suprafata al treilea prag glaciar apare la cota 1875 m dupa care se deschide larg valea Bâlii cu profil caracteristic în forma de “U” pe o lungime de aproximativ 2000 m pâna deasupra cascadei, care de fapt reprezinta cel de-al patrulea prag glaciar.
Pragurile glaciare ca de altfel întreaga vale a Bâlii sunt adânc fragmentate de pârâul Paltinu si pârâul Bâlea precum si de o serie de afluenti ai acestora.
În timp ce creasta principala si cele doua culmi (Buteanu si Bâlea) au aspect de custuri crenelate, adânc sculptate de vai torentiale si santuri de siroire, pe fundul vaii glaciare constatam amprente adânci lasate de glaciatiunea pleistocena ce a creat un relief specific de modelare (roci scrijelate, mutonate si morene). În jurul lacului si în tot lungul vaii apar depozite morenice care demonstreaza existenta ghetarului ce s-a cuibarit sub creasta, care prin actiunea de subsapare si apasare laterala a creat circul glaciar care adaposteste astazi lacul. Limba ghetarului a dat nastere vaii glaciare având extensiuni directionate spre nord (aval).
În ce priveste lacul acesta are o suprafata de 4,5 ha si adâncime maxima de 11,35 m, fiind cel mai mare lac al masivului Fagaras. Profilul executat prin lac arata forma literei “U”, iar pe fundul lacului se identifica platforme submerse acoperite cu depozite morenice sau material provenit de pe versanti. Spre extremitatea nord-estica a lacului pe un mamelon stâncos înconjurat de depozite glaciare este reconstruita actuala cabana Bâlea.
Geologie.
Din punct de vedere geologic deosebim urmatoarele formatiuni:
depozite metamorfice precambriene relevate prin sisturi cristaline de mezozona. Ca intercalatii în aceste formatiuni apar benzi de sisturi cloritoase. Cu totul izolat apar fâsii lenticulare de calcare cristaline sau dolomitice (la vest de la nivelul treptei a III-a glaciare);
depozite sedimentare cuaternare. Sunt reprezentate prin grohotisuri si deluviuni de panta care acopera versantii.
Toate aceste formatiuni sedimentare sau format prin degradarea fizico-chimica a rocilor preexistente datorita proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune si transport.
Hidrologie.
Lacul Bâlea este alimentat pe de o parte de izvoare cu caracter temporar care se activeaza numai în anumite perioade ale anului (primavara si toamna) pe de alta în jurul lacului sunt si izvoare cu caracter permanent. Astfel în sectorul vestic (sub Saua Paltinul) la cota 2039 m apare o zona depresionara acoperita în cea mai mare parte a anului de zapada care corespunde cu o zona bogata în izvoare care debuseaza de sub depozite glaciare. Debitul izvorului principal reprezinta 2 litri/secunda. În aval de acest punct conflueaza mai multe izvoare ce ies de sub grohotisurile de panta care dau un debit de 7 litri/secunda. Începând din aceasta zona spre nord, curge pârâul Paltinului care aduce un debit însemnat de apa tot timpul anului. Din lacul Bâlea îsi are obârsia pârâul sinonim cu un debit semnificativ. Pe treapta a doua glaciara, de sub muchia Buteanu, câteva pâraie dau si ele un plus de debit egal cu 2 litri pe secunda. Tot pe aceasta terasa la nivelul unui lac colmatat pornesc 5-6 izvoare cu un debit de 0,8-1 litru/secunda.
La nivelul celei de a II-a trepte glaciare conflueaza pârâul Paltinul cu pârâul Bâlea formând o vale comuna.
Depozitele de panta si cele glaciare având un coeficient de permeabilitate mare permit patrunderea libera a apelor meteorice, care apar apoi sub forma de izvoare sau sub forma de infiltratii.
Temperatura aerului.
Sectorul analizat reprezinta o sectiune din partea cea mai înalta a lantului fagarasan. El cuprinde altitudini de la 1700 la 2500 m. Având în vedere ca vârfurile crestei depasesc în numar mare cota de 2300 m, se contureaza mai pregnant rolul de zid în calea marilor curenti atmosferici, pe care îl are masivul, cu consecinte directe asupra caracteristicilor climatice ale zonei si nu numai.
Deoarece punctele de interes sunt situate în conditii de relief apropiate, zona studiata va fi Bâlea Lac. Media anuala a temperaturii aerului este aici de 0,5?C. Temperaturile medii maxime se cifreaza la +8,3?C în lunile iulie-august. Temperaturile medii minime sunt –9,5?C în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuala este de 17,8?C, aceasta zona beneficiaza de cinci luni de iarna cu temperaturi medii negative iar în lunile de vara, iulie-august, se înscriu în jurul mediei de 8?C. Lunile iulie-august au o clima relativ temperata, scaderi de temperatura sub 0?C fiind oricând posibile, restul anului fiind umed si rece cu caracter excesiv.
Temperatura medie maxima înregistrata este de +12,6?C în luna august iar temperatura medie minima de –13,6?C în ianuarie, rezulta o amplitudine maxima de 26,2?C.
Mentionam ca lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie mica a temperaturii medii orare:
luna ianuarie:
-12,4?C la ora 600
-9,4?C la ora 1400
luna aprilie:
-4,3?C la ora 600
+0,5?C la ora 1400
fapt ce situeaza zona printre cele mai constante regiuni din tara în ceea ce priveste pastrarea stratului de zapada, conferind calitati deosebite pentru practicare sporturilor de iarna.
În timpul lunilor calde temperatura prezinta variatii importante contribuind la mentinerea unui climat racoros. În luna iulie:
+4,7?C la ora 400
+9,4?C la ora 1400
Prima zi de înghet apare în jurul datei de 14 august iar ultima zi de înghet în jurul datei de 6 iulie. Media intervalului cu înghet fiind de 235,5 zile, iar numarul mediu de zile de iarna (temperatura maxima 0?C) este de 134,1.
Caracteristicile prezentate, ilustreaza deosebitele calitati pe care le prezinta zona sub aspect climatic, pentru practicarea intensiva a sporturilor de iarna legate de mare altitudine: drumetie, alpinism, schi etc.
Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului de precipitatii atmosferice este redata în tabelul anexat (Anexa C, Tabelul 3).
Media anuala a precipitatiilor atmosferice în zona superioara a Bâlii este de 1206 mm. Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie, 162 mm, iar minima în decembrie, 63 mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie pentru perioada calda 18,5 si în martie pentru perioada rece 14,4.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 180,4. Prima zi cu strat de zapada fiind aproximativ 14 octombrie iar ultima aproximativ 23 iunie. Durata intervalului cu strat de zapada fiind de 252 zile. Grosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 1,68 m.
Analizând datele prezente se degaja caracterul specializat al zonei pentru sporturi de iarna si posibilitatile deosebite de prelungire a sezonului de schi pâna la începutul lunii iunie. Stratul de zapada se formeaza la aceasta altitudine, în medie, începând cu 1 ianuarie si dureaza în anumite zone pâna în 30 mai sau 30 iunie pe câteva vai, prezentând deci o perioada de 150-180 zile. Aparitia drumului de sanie este conditionata de formarea unui strat mai gros de zapada decât cel normal, necesar datorita reliefului stâncos, bogat în bolovani si pietre.
În privinta viscolului regiunea înregistreaza datorita altitudinii o medie de 60,9 zile.
Nebulozitatea.
Zona studiata fiind situata pe cea mai înalta treapta de altitudine a tarii (1700-2500 m) problema nebulozitatii se prezinta astfel:
nebulozitatea totala maxima 8,0 zecimi în luna mai
nebulozitatea totala minima 5,4 zecimi în luna octombrie
Media anuala înregistrata este de 6,9 zecimi.
Anumite conditii locale fac ca în a doua jumatate a lunii martie, luna aprilie si prima parte din luna mai sa prezinte perioade destul de mari de cer senin datorate stabilizarii unui plafon inferior zonei studiate.
În privinta repartitiei numarului de zile în functie de gradul de acoperire, avem:
zile senine 35
zile noroase 155
zile acoperite 170
Zilele în care se semnaleaza prezenta cetii se ridica la 274 din care luna decembrie înregistreaza cele mai multe 26, iar luna septembrie cele mai putine 20.
Regimul eolian.
Vântul din vest are o pondere de peste 60% în aceasta zona. Viteza vântului se prezinta astfel:
vitezele maxime medii înregistrate sunt 12,6 m/s în perioada lunii februarie
vitezele minime medii în perioada verii ajung la 6,9 m/s în luna august
Media anuala se ridica la 9,5 m/s. datele climatologice ale zonei de înalta altitudine a Bâlii atesta caracterul excesiv pe de o parte dar si o serie de conditii specifice care favorizeaza din plin activitatea sportiva de vara dar mai ales cea de iarna.
Vegetatia.
În zonele unde stratul este format din calcare cristaline, întâlnim asociatiile de plante calcofile, printre care amintim: floarea de colt (Leonthiopodium alpinum), garofita alba de stânca (Dyanthus spiculifolius).
În caldarile glaciare si pe interfluviile cu înclinatie slaba întâlnim tufarisurile reprezentate prin: bujori de munte (Rhododendron kotschyi), azalea (Loiselauria procumbens). Pe lânga aceste apar si specii de salcii pitice, specifice tundrei alpine (Salix reticulata, Salix herbacea).
Fauna.
Un simbol al Masivului Fagaras este capra neagra (Rupicapra rupicapra), formând aici odinioara cea mai mare colonie din tara cu exemplare robuste care pastrau caracterele genetice ale acestei specii. Dupa 1973, acestea au migrat în Rezervatia Arpasel unde a fost colonizata si marmota (Marmota marmota) care de atunci s-a raspândit în întregul masiv.
Pasarile din etajul alpin sunt reprezentate de: fâsa alpina (Anthus spinoleta), brumarita alpina (Brunella colaris), cinteza alpina (Montifringilla nivalis).
Pâraiele si lacul Bâlea sunt populate natural cu pastrav indigen (Salmo trutta fario), iar în anul 1966, în lacul Bâlea s-a marit numarul si varietatea piscicola prin popularea cu pastrav curcubeu (Salmo gairdneri richardson) si pastrav fântânel (Salvelinus fontinalis).
|
|
