|
REZERVATIA NATURALA BÂLEA
Se afla pe fata nordica a crestei Muntilor Fagaras în valea glaciara a Bâlii si este o rezervatie mixta ce cuprinde un teritoriu strajuit la sud de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Capra (2496 m) si Vârful Paltinu Mare (2398 m), pe flancul estic Muchia Buteanu, iar pe cel vestic Piscul Bâlii.
Rezervatia are o suprafata de 180 ha si apartine administrativ comunei Cârtisoara. Ea include circul glaciar Bâlea, lacul glaciar cu acelasi nume, aflat la 2034 m altitudine, cu o suprafata de 46508 mp si o adâncime de 13,35 m, fiind cel mai mare lac glaciar din Muntii Fagaras.
Din punct de vedere geologic în rezervatie predomina sisturile cristaline dar sunt prezente si iviri izolate de calcar. Pe aceste roci s-au format pe alocuri soluri brune acide si brune podzolice. Climatul este de tip alpin rece si racoros cu vânturi puternice.
Dintre speciile de plante de o deosebita importanta remarcam în primul rând pe cele endemice: romanita de munte (Achilea schiurii), omagul (Aconitum hosteanum), coada vulpii (Alopecurus laguriformis), caldarusa (Aquilegia transsilvatica), clopoteii (Campanula kladniana), paiusul carpatic (Fertuca bucegiensis). Acestora li se adauga o serie de raritati floristice ca: zânisoara (Calliathemum coriandrifolium), vârtejul pamântului (Pedicularis aederi), firuta (Poa myaradyana), floarea de colt (Leonthopodium alpinum).
Vegetatia este reprezentata de grupari de specii, în primul rând ferigute (Aspelanio-Cistopteridetum fragilis) si fitocenoze caracteristice zacamintelor de zapada, respectiv tufisuri scunde de salcii pitice (Salicetum herbaceae), de piciorul cocosului cu degetarut (Soldanela pusillabe – Randuculetum crenati). Vegetatia arbustiva este reprezentata de tufisuri de jneapan cu afin (Vaccino – Pinetum mugi) si bujori de munte cu afin (Rhododendron – Vaccinetum).
Din punct de vedere faunistic rezervatia Bâlea este saraca în specii, dintre cele existente predominând insectele. Silueta caprei negre (Rupicapra rupicapra) ce se adapostea aici, nu cu multi ani în urma în numar foarte mare, în prezent se zareste din ce în ce mai rar. O alta specie ce a disparut din rezervatie este acvila de stânca (Aquilla chrysoetos). Dupa construirea Transfagarasanului si intensificarea turismului în zona rezervatia s-a degradat în mare masura. Covorul vegetal s-a redus datorita numarului mare de autovehicule si turisti ce campeaza în zona. Se recomanda un turism ecologic si scaderea presiunii antropice în perimetrul rezervatiei.
|
BluePink 